acum 30 de ani....

... se nastea o fetita blonda cu ochi albastrii , la spitalul Cantacuzino, Bucuresti...

Astazi am 30 de ani...

o varsta de care mi-a fost frica inca de cand aveam 18 ani.
se vorbeste de criza femeii de 30 de ani ca despre o piedica. Mi-a fost teama de cifra asta, poate si pentru faptul ca, la 18 ani o frunzaream intr-o gasca de fete, care nu aveau nici un Dumnezeu. Seara de seara, pierdeam timpul cu tot felul de activitati meschine, de la flirturi ieftine, dar care tineau loc de confirmare a feminitatii, pana la nopti pierdute in cluburi degeaba. Plecari inopinate, cand se crapa de ziua, direct din discoteca, catre mare sau catre munte, in functie de inspiratia contextuala. Si frica venea din perspectiva altor 12 ani de continuitate. Mi-am jurat sa nu am aceleasi preocupari la 30 de ani. Mi-am jurat sa nu fiu ca atunci.

Acum sunt cea care nu ma mai intreb „Ce-i place acestui barbat la mine?, ci „Ce vreau eu de la barbatul din fata mea?”. Sunt cea lipsita de inhibitii, cea care vede beneficiile partenerilor stabili, bucuriile si dificultatile vietii mature.
Acum se deschide o lume interioara, cea a femeii de 30 de ani, trecuta deja prin aventuri, implinita, sigura pe ea, puternica si frumoasa...


"Femeia este ca timpul, eterna, proaspata, frumoasa, este perpetuarea speciei, mentinerea vietii. Deci nu are varsta, ci doar exista, avand cea mai frumoasa sarcina din Univers."