Suficient de matura, pot sa recunosc ca sunt vinovata. Da, sunt trista pentru lasitatea de care dau dovada, trista ca fug incontinuu. Si ma intreb de ce sunt nefericita. Pentru ca sunt lasa si pentru ca nu risc, n-am riscat niciodata nimic cu adevarat. Oof, iar de imaginatie...de ea ce sa mai zic!! cred ca am citi prea multe carti.
I-am vorbit urat, am inventat lucruri urate, unele negandite, unele gandite bine, fiecare cuvantel bine pus la punct. Si a mers. Am reusit sa -l indepartez. Am reusit sa-l fac sa ma dispretuiasca si sa-i fie mila de mine. Sa vada omul transformat din cauza durerii, furiei, deznadejdii si neincrederii. reteta perfecta pentru "prajitura de astazi".
Acum ma linistesc. Urmeaza sa duc o viata linistita: munca, sala, casa.
Grozav!


.jpg)









